duminică, iunie 03, 2012

Noi … Doi, de Mihaela Hriban

            Ninsori de flori cad peste Noi,
Şi mă gândesc,
            La Noi, la Astăzi sau Poimâine-n Doi,
Când existam doar Noi.

            Un Timp Etern era atunci,
Şi exista în Noi,
            Iar Soarele era în Noi,
Chiar mai semeţ decât Noi Doi.

            Eram Noi Doi
Şi chiar credeam în Tine, în Voi şi-n Noi Toţi,
Dar, încă, poate, NU ştiam,
            Câtă viaţă este în Doi!

            Trăind frumos şi „cultivând” speranţe, bucurii, plăceri,
Noi n-am uitat că eram Doi,
            Sub o ninsoare de-nmiresmate ploi,
Ce „luminau” chipul altor Doi, cum – poate-odată – eram NOI!

8 comentarii:

  1. Ce frumoasa e viata in doi..pana si cearta e frumoasa..:)

    RăspundețiȘtergere
  2. O poezie exceptionala in care intalnim tema iubirii dintre cei doi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoase versurile :)...Câtă viaţă este în Doi!...

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa poezia...cele mai frumoase poezii sunt cele din iubire..

    RăspundețiȘtergere
  5. frumoasa poezia si plina de sentimente frumoase

    RăspundețiȘtergere
  6. Mi-a placut poezia, foarte frumoase versurile :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi plac toate poeziile atata timp cat se vorbeste de iubire :P

    RăspundețiȘtergere