marți, septembrie 11, 2012

Dulce ca mierea de albine

Miere de albine
Foto: www.mierea-de-albine.blogspot.ro
Cui nu-i place mierea? Este o întrebare căreia îi putem oferi uşor un răspuns  şi anume: cu toţii îndrăgim mierea şi am folosit-o cel puţin o dată în tratarea unei afecţiuni! Mierea este un panaceu, ce îşi identifică utilităţile în orice perioadă temporală. Lingviştii folosesc mierea în citate de genul: „Dulce ca mierea”, iar noi obişnuim să adresăm, persoanelor dragi şi scumpe din viaţa noastră, structura comparativă: „Eşti dulce ca mierea!”, ceea ce denotă respectul pe care îl avem faţă de anumite persoane sau de ce nu, putem folosi această comparaţie pentru a complimenta pe cineva.

Dacă ar fi să evidenţiem un răspuns posibil la întrebarea: „La ce folosiţi mierea de albine”?, am conchide prin întrebarea: „La ce nu folosim mierea de albine?!”

Iar răspunsurile privind utilităţile mierii de albine sunt nenumărate şi le vom preciza în continuarea abordării noastre.    

Mierea de albine este un antibiotic natural şi în funcţie de tipul mierii, aceasta devine un adjuvant în tratarea diverselor afecţiuni: dischinezii biliare, răceli, bronşite, digestie lentă, osteoporoză, gastrite hiperacide, ulcer, constipaţie, anxietate, scăderea sistemului imunitar, dereglări hormonale, ineficienţe şi probleme ale sistemului endocrin, infecţii urinare etc. Să nu uităm un aspect foarte important: suntem în anotimpul de toamnă şi aceasta îţi revarsă darurile peste noi toţi, însă contează ca noi să avem cultura şi vigilenţa de a le utiliza cu precădere într-o modalitate benefică organismului nostru. De ce nu pregătim oare dulceaţă de  cătină, afine sau coacăze negre utilizând ca îndulcitor mierea şi nu zăhărul? De ce să nu preparăm compoturi din fructele miraculoase ale toamnei folosind mierea cea gustoasă atât pentru sănătatea noastră, cât şi pentru savoarea produsului finit?!

Cred că întrebările menţionate nu sunt deloc retorice şi ar trebui să ne dea de gândit în sensul de a avea o mai mare grijă asupra modului în care preparăm şi pregătim mâncărurile, indiferent de tipologia acestora, deoarece ştim foarte bine că „suntem ceea ce mâncăm”, iar dictonul este suţinut încă din timpul vechii filozofii indiene ayurvedice.

Sunt mai multe tipuri de miere, în funcţie de plantele de la care albinele recoltează nectarul. Cea mai frecvent întâlnită şi, poate, şi consumată este mierea polifloră. Aceasta deţine numeroase întrebuinţări: revigorează sistemul nervos, îmbunătăţeşte somnul, combate constipaţia (o linguriţă de miere de albine dizolvată într-un pahar cu apă, dimineaţa pe nemâncate, cu o jumătate de oră înainte de masă, combate constipaţia, ajutând la funcţionarea bună a sistemului digestiv şi nu numai: chiar la revigorarea organismului), ameliorează funcţiile hepatice, combate balonarea şi structurile putrede din intestine, ce trebuie menţinute cât mai curate pentru o sănătate de fier a organismului.

Mierea de brad este folosită cu succes, în calitate de adjuvant, atât în tratarea infecţiilor urinare, cât şi a celor specifice căilor respiratorii.

Mierea de floarea-soarelui este întrebuinţată în afecţiuni ale stomacului: gastrite hiperacide şi ulcere, dar şi în tratarea bronşitelor, ca instrument auxiliar.

Mierea de mentă este utilizată în combarea funcţionării necorespunzătoare a bilei: aşa-numitele dischinezii biliare. Aceasta este bogată în vitamina C şi susţine organismul în lupta împotriva infecţiilor cauzate de bacterii, viruşi etc. 

Mierea de zmeur este un bun reglator hormonal şi, în special, susţine activitatea ovarelor de a funcţiona la parametrii normali.

Mierea de albine, ca de altfel, toate tipurile consemnate de miere, are acţiune antiinflamatoare, antimicrobiană, antialergică, expectorantă, calmantă, antispastică, îmbunătăţeşte diureza şi elimină toxinele, ajută la creşterea imunităţii organismului şi este recomandată diabeticilor datorită conţinutului redus de zahăr.

Şi să nu uităm că mierea poate să fie strânsă de harnicele albine de pe orişice floare (este chiar miere de rapiţă, de castan, de tei, de cimbrişor etc. ce au diverse întrebuinţări şi utilităţi benefice asupra organismului uman) cu care albinele intră în contact.

Împreună cu propolisul ce are şi el efecte cicatrizante, antiseptice, revitalizante, mierea poate fi folosită în toate afecţiunile menţionate anterior şi deţine proprietăţi vindecătoare.

Efecte benefice au şi grăuncioarele de polen. Consumate în cure de minimum 7-10 zile, cu predilecţie, odată cu schimbările anotimpurilor: vară-toamnă şi, respectiv, iarnă-primăvară, acestea revitalizează organismul uman obosit, cresc imunitatea, te energizează, susţin pozitiv activitatea sistemului nervos, îţi conferă o stare de echilibru şi de bună dispoziţie. Curele amintite pot fi prelungite şi în funcţie de starea de oboseală sau de surmenajul persoanei în cauză.   

Mierea de albine este şi un veritabil produs cosmetic, cu proprietăţi miraculoase în regenerarea texturii firului de păr, dacă este utilizată în calitate de ingredient pentru măştile de păr. Aceasta este folosită, de asemenea, ca mască facială, oferind, astfel, clientelor o piele catifelată, curată, hidratată, tonifiată şi este  un instrument important în conturarea frumuseţii feminine.

Conchidem aici, subliniind faptul că fiecare gospodină ar trebui să aibă în casa sa măcar câte un borcănel de miere, fiindcă aceasta este un panaceu natural ce redă viaţa şi, pe termen lung, vindecă afecţiunea acolo, unde medicamentele de sinteză remediază doar temporar problema şi creează neplăceri şi altor organe din interiorul corpului uman. 

3 comentarii:

  1. Un articol foarte bun...am citit multe lucruri despre mierea de albine si stiu ca ajuta la multe lucruri

    RăspundețiȘtergere
  2. tot ce provine din stup este sanatate curata. propolisul este antibiotic natural, laptisorul de matca elixir. matca care este hranita numai cu laptisor de matca traieste de 10 ori mai mult decat o albina obisnuita care se hraneste cu miere. multumim ca ne ati reamintit despre minunile stupului!

    RăspundețiȘtergere