miercuri, februarie 05, 2014

Iarna din inima mea

Parcul din Roman
E iarnă absolută în inima mea,
Păduri imense de gheață au pus stăpânire pe ea.

Am sufletul greu,
Plin de zăpadă, dar cine..., cine este capabil să vadă?

Pieptul alb infinit mă apasă,
Mă uit în jur..., Nu e nimeni în casă.

Sufăr imens de-o poveste nespusă,
Singură..., zac pe un pat de durere răpusă.

Unde e el..., ce face..., cu cine...
Oare... oare se mai gândește vreodată la mine?

Lacrimile-mi curg nenumărate la vale
Și imediat se transformă-n superbe cristale.

Cristale de gheață ce intens strălucesc,
Unde ești iubire, cum... cum să te găsesc?!

Mă uit într-un punct fix pe tavan,
Ce văd, ce este, oare-i un cal năzdrăvan?

Și dacă îi cer la el să mă ducă?!
Shhhhhh, taci!..șoptește o voce... ce vezi e-o nălucă.

Ce febră ai, și ce nefericită...
Stai, nu te zbate... Nu plânge, iubită.

M-auzi? Sunt aici, nu plec nicăieri fără tine,
Tu... ești esența vieții, ești totul pentru mine!

Sursa: Cristina, www.eumerit.blogspot.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu