Se afișează postările cu eticheta Promovari poezii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Promovari poezii. Afișați toate postările

luni, mai 05, 2014

Poate

Poate
Poate si-acum te-as fi iubit
Si totul ar fi mers
Si-as fi ramas indragostit
Atat de neinteles

Poate si azi tot mii de ganduri
Incet ti-as fi soptit
Si-as fi vazut si-acum in ochi-ti
Un univers nemarginit

Poate si azi sufletul meu
Te-ar fi vazut la fel
De n-ai fi dezlegat in graba
Tot ce-ai legat de el

miercuri, februarie 05, 2014

Iarna din inima mea

Parcul din Roman
E iarnă absolută în inima mea,
Păduri imense de gheață au pus stăpânire pe ea.

Am sufletul greu,
Plin de zăpadă, dar cine..., cine este capabil să vadă?

Pieptul alb infinit mă apasă,
Mă uit în jur..., Nu e nimeni în casă.

Sufăr imens de-o poveste nespusă,
Singură..., zac pe un pat de durere răpusă.

Unde e el..., ce face..., cu cine...
Oare... oare se mai gândește vreodată la mine?

Lacrimile-mi curg nenumărate la vale
Și imediat se transformă-n superbe cristale.

vineri, ianuarie 25, 2013

Mangaiere

Dor de femeieTe iubesc iţi scrie palma
Când te mângâie în neştire
Şi sărutul ţi-l depune
Pe obraz, ca amintire.

Te iubesc iţi spune pleoapa
Când clipeşte ruşinoasă
Şi cărbuni sub ea aprinde
Când privirea îi e întoarsă.

Te iubesc se-nfoaie părul
Sub divina adiere
Şi a lui ţi-e mângâierea
Fantomatică plăcere.

Te iubesc îţi cântă strofa
Ce-i creată pentru tine
Senzuală înşiruire
De cuvinte de amăgire.

marți, august 07, 2012

Alte vremuri, aceeasi rima

GLASUL STRABUN

Astăzi, istoria ne-n vaţă că-n luptă au căzut eroi,
Că s-au jerfit cu demnitate de-atuncea pentru noi.
Şi azi se mai aude glasul copiilor îndureraţi
Ca un ecou, a lor mâhnire, răsună prin Carpaţi.

Dar nu degeaba plânge marea în valul de durere,
Că au murit eroi se ştie şi cerul tot mai cere.
Şi cer strămoşii onoarea lor, strivită azi de noi.
O cer prin ordin sacerdot s-o aducem înapoi.

Vuieşte vie conştiinţa, a unui neam viteaz,
Că nu a dispărut credinţa de a-l cinsti pe dreptul cneaz.
N-a dispărut nici simţământul de dragoste de ţară,
Când unii ne şoptesc adesea că pâinea-i prea amară.

duminică, iunie 03, 2012

Noi … Doi, de Mihaela Hriban

            Ninsori de flori cad peste Noi,
Şi mă gândesc,
            La Noi, la Astăzi sau Poimâine-n Doi,
Când existam doar Noi.

            Un Timp Etern era atunci,
Şi exista în Noi,
            Iar Soarele era în Noi,
Chiar mai semeţ decât Noi Doi.

            Eram Noi Doi
Şi chiar credeam în Tine, în Voi şi-n Noi Toţi,
Dar, încă, poate, NU ştiam,
            Câtă viaţă este în Doi!

            Trăind frumos şi „cultivând” speranţe, bucurii, plăceri,
Noi n-am uitat că eram Doi,
            Sub o ninsoare de-nmiresmate ploi,
Ce „luminau” chipul altor Doi, cum – poate-odată – eram NOI!

vineri, iunie 01, 2012

Esti ROMAN!

O poezie primita prin e-mail:

"Eşti român şi toţi te ştiu,
Că faci tot, dar prea târziu,
Bei ceai numai când strănuţi,
Faci duş doar atunci când puţi.
Baţi femeia-n "stele verzi"
Şi-o iubesti doar când o pierzi.
Doar de-o-nşeli îi aduci flori,
Mergi la doctor doar când mori.
Te rogi doar când dai de greu,
Casă n-ai, da-ţi iei BeMWeu.
Juri că nu mai bei, promiţi!
Însă doar când, beat, vomiţi.
Uiţi de neamuri ani şi ani,
Le suni doar când nu ai bani.
Vii la bine, fugi la greu,
Eşti ROMÂN, ce Dumnezeu!"

duminică, aprilie 08, 2012

"Floriile", de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri
Foto: Wikipedia
……………………………………….

"Primavara-ncantatoare
Scoate iarba pe campii
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii.

Lumea-i toata-n sarbatoare, 
Ceru-i plin de ciocarlii, 
Vin Floriile cu soare
Si soarele cu Florii".

……………………………………….
(Vasile Alecsandri, "Floriile", 1868, din volumul "Pasteluri")